Expertiza

Probele şi mijloacele de probă

Noul cod de procedură penală

Conform articolului 97 din Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010 actualizat prin Legea nr. 255/2013 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial 515/2013) constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.

Proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace:

a) declaraţiile suspectului sau ale inculpatului;

b) declaraţiile persoanei vătămate;

c) declaraţiile părţii civile sau ale părţii responsabile civilmente;

d) declaraţiile martorilor;

e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă;

f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.

(3) Procedeul probatoriu este modalitatea legală de obţinere a mijlocului de probă.

 

După cum este ilustrat mai sus, din rândul mijloacelor de probă lipseşte poligraful, aşa cum lipseşte şi ADN-ul ca probă biologică însă, având în vedere că rezultatul examinărilor efectuate în laboratorul nostru se materializează într-o expertiză care conţine toate elementele necesare din punct de vedere juridic şi legal aceasta devine admisibilă ca probă repectând litera e) a legii de mai sus. Mai mult, activitatea şi rezultatul examinării nefiind interzise de lege sunt încadrate şi în litera f) a legii.